Doi. Suntem doar noi doi. Ne ascundem de ceilalti, ne traim visul si ne iubim. Suntem tineri si ne iubim. Stam in camera asta de o saptamana. Pare c-au trecut vreo trei.
Ce haos! Sticla de Jack golita aseara zace pe noptiera alaturi de doua pachete de tigari. Ne-am aruncat pe jos hainele transpirate, printre alte sticle, cutii, boarfe ce nu erau ale noastre sau hartii. Mirosea a liniste dar aerul era greu de atata tensiune. Afara e soare. Prin singurul ochi de geam trece o lumina bolnava. Ne place.
Se ridica din pat si isi aprinde o tigara. Nimic nu-i mai bun decat tigara de dimineata, zice. Cu asta ne incepem ziua. Am intrat in
Azi si-au dat intalnire zilele trecute si cele viitoare. M-au luat toate la intrebari. M-au zapacit. Zilele viitoare vor sa afle daca mai vii. Cele trecute daca mai stiu. Cele de maine sunt curioase sa le dezvalui cum o sa fie, iar cele de ieri musca din carne, taie in epiderma si zbiara cat le tin plamanii: nu vor sa ma lase sa uit. Eu le privesc buimaca si as vrea sa stiu cand a inceput, cand s-a terminat, ce a inceput si mai ales daca a fost ceva.
Clipele trecute au inceput sa inteleaga faptul ca lucrurile sunt bune doar la inceput, iar momentele din tabara adversa sunt inca imature, infloresc zilnic alte idei cu alt parfum.
Trecutul si